„mai bine să pierzi unele bătălii în lupta pentru visele tale decît să fii înfrînt fără a şti nici măcar pentru ce lupţi!...”P.Coelho

M-am despartit de el si nu am simtit durearea asa cum ma asteptam ...poate pentru ca stiam ca acest personaj nou care a aparut in viata mea ma va ajuta sa trec mai departe...sau poate mi-am dat seama ca durerea mea era mai presus decat iubirea pe care o purtam pentru el si m-am simtit libera....m-am simtit o noua persoana, care a scapat dintr-un subsol intunecat, care din cand in cand avea cateva gauri de lumina, dar acele gauri nu imi dadeau destul aer sa respir !
Ma simteam ciudat ...singura ...nu mai aveam pentru cine sa lupt sa ma inteleaga.....si ma simteam in acelasi timp bine si fericita pentru alegerea facuta.....suferinta pentru aceasta despartire s-a consumat si s-a completat in toate zilele in care am vrut sa imi iau viata ca nu am descoperit dragostea lui... m-am simtit libera dar trecutul ma urmarea.....
………..Cat de repede a aparut atat de repede a disparut….numai ca a lasat in cateva saptamani amintiri atat de frumoase cum nimeni nu a reusit….
….Am simtit sa il las sa plece …poate nu eram facuti unul pentru altul chiar daca inimile noastre isi spuneau altceva….
Nimic in viata aceasta nu are rost si nici explicatie …asa suntem facuti sa trecem prin mai multe ape, dar numai in noi va fi puterea sa ne tinem la suprafata sa nu ne inecam… »a fost frumos cat a durat » ! Ii multumesc universului ca mi-a adus aminte ca exista fericire chiar daca a durat prea putin sa o simt….si lui ….pentru ca ma facut sa simt ceea ce aveam nevoie …pt ca exista….pt saruturile lui….atingerile lui….vorbele lui….trupul …inima …pt tot… !
...E o cearta continua intre mintea mea si corpul meu....ratiunea imi spune sa trec mai departe pentru ca acest om nu este pentru viata mea, dar trupul meu il doreste neincetat si lupta aceasta imi face rau mie......cum sa fac sa impac aceste doua lumi, care sunt ale mele ... ?
E prima oara din viata mea cand nu am un motiv sa fac tot ce fac....pentru ca nu merita sa il doresc si o stim amandoi....ca fiecare baiat m-a dezamagit numai ca din alte puncte de vedere.....si totusi daca as sta sa il caut l-as gasi dar imi e frica sa cunosc raspunsul....
Am un sentiment foarte ciudat, cand nu sunt cu el spun ca nu as dori sa-l mai privesc si cand sunt langa el simt ca si cum m-am nascut din nou, si imi vine sa plang de fericire ca are cine sa ma stranga in brate cu dorinta ...chiar daca de multe ori aceasta dorinta a lui e atat....dorinta.... dar ii spun acum... : “apreciez ca ma minti , pentru ca o faci in felul in care am eu nevoie...nu trebuie sa te cred ci doar sa te aud ca minti frumos “... am facut prea multi pasi gresiti iar acum imi e frica sa lupt...si chiar daca lupt imi e frica sa pierd...si...poate nu suntem facuti unul pentru altul....poate nici nu imi doresc asta..!
....O alta zi...se spune ca ficare dimineata e un nou inceput,dar ficare inceput al meu are aceleasi ganduri si dezamagiri sau poate mai multe ca ziua anterioara....nu pot sa inteleg un om care iti spune un lucru si dupa se poarta precum nu s-ar fi intamplat nimic....de ce suntem de neinteles...?oare suntem cu totii genii ?....mi-as dori sa pot patrunde in mintea oamenilor sa vad ce gandesc ....ce simt ...numai asa as putea sa fug de cei care imi vor face rau...dar daca se va intampla asta ar mai avea rost iubirea...gelozia....intuitia... ?si fara ele nu ar fi viata noastra prea simpla de trait ?
....Am atatea intrebari ...nelamuriri... !!!cu totii avem....dar eu poate incerc mai mult ca altii sa gasesc raspunsuri si motive faptelor, si stiu ca imi incarc mintea cu ganduri inutile care de fapt nu ma ajuta, doar ma baga in ceata !
Uneori sunt atat de puternica dar simt ca e doar teatrul care il joc in fata mea pentru a nu ma simti o lasa...!
Nu il iubesc dar mi-am pus sperante ca pot sa il iubesc ...ironia si indiferenta lui ma face sa il urasc...dar si sa imi doresc sa il am mai mult.... Nu imi e greu sa accept ca a plecat dar imi e greu sa cred ca nu a ramas !Imi e simplu sa vad ca nu e aici..ca nu m-am obisnuit cu el... !...dar mi-a adus aminte cum e sa adorm si sa ma trezesc in bratele unui barbat …. recunosc ca viata mea era mult mai linistita daca nu intra in ea…dar cu prezenta lui a putut sa sterga pentru cateva clipe niste amintiri dureroase! E in contradictoriu totul, gandurile mele , viata mea, sentimentele....Nu il iubesc,si nici nu imi aduc aminte de el cu patima dar ...imi e drag !

No comments:

Post a Comment