Odata ce cel de langa tine iti greseste in felul in care nu ai sa uiti niciodata, te va urmari pe tot parcursul relatiei, si chiar daca trece o luna sau 3 ani mereu cand vor aparea certuri suferinta va fi mult mai mare din cauza amintirilor...E usor sa zici ca daca ai iertat trebuie sa lasi in urma motivul, dar nu e usor ...am iertat ceea ce multe femei nu ar fi putut, am trecut peste anumite momente tensionate care m-au marcat , si toate deciziile care le luam dupa ma faceau sa ma simt vinovata ca nu am luat deciziile corecte la momentele respective. Odata ce incepi sa ierti ceva de neiertat, alte situatii nu ti se mai par asa grave si treci cu vederea peste ele....nu stiu daca am facut-o din iubire sau pur si simplu ca mi-a fost frica ca fara el nu as mai fi eu...ca tot ce stiam despre mine era... cum eram cu el....mi-am vazut viitorul intr-un fel si eram in stare sa trec peste orice ca sa ajung acolo...si am luptat...am iertat ...am iubit neconditionat...am inchis ochii cand trebuia sa ii tin deschisi si am ajuns unde sunt acum...plina de dorinta sa lupt pentru mine, sa-mi iau propia viata in maini si sa rectific ceea ce trebuia de mult sa fac....imbulzita de atatea amintiri, greseli, jigniri am fost fortata sa ma gandesc mai mult la mine, pentru ca situatia in care sunt nu ma face sa ma simt libera si fericita...si incerc pe parcursul fiecarei zile sa imi dau seama ce e mai bine de facut pentru viata mea....si nu neaparat numai pentru a mea ci si pentru a celor din jurul meu , pentru ca daca eu nu sunt asa cum vreau sa fiu, nici cei de langa mine nu pot sa imi ofere ceea ce vreau sa imi ofere...Vreau sa simt din nou cum levitez in fata iubirii , si vreau barbatul care ma face sa simt asta....
Ne sacrificam o viata intreaga sa ingropam greseli si sa mergem mai departe...ceea ce am invatat eu in toti acesti ani e ca greselile si consecintele lor mereu ne vor urmari daca nu sunt de iertat....cu totii gresim , si de aceea trebuie sa invatam din greselile altora si sa lasam in urma ce ne-a facut sa suferim, pentru a putea alege alt drum care cu siguranta dintr-un punct de vedere va fi mai bun...poate daca nu va fi mai bun vom invata noi lectii....
Nu zic ca oamenii nu merita a doua sansa...dar merita ei si a 10-a ?Nu putem sa schimbam pe nimeni , si oricat am incercat nu pot sa imi schimb personalitatea, sa inghit sentimente care mai tarziu le vars pe ochi !
...Nu imi mai gasesc locul in povestea pe care am format-o in urma cu ani de zile...si in perioada aceasta mi-as dori ca universul sa imi ofere circumstante sa pot lua hotararile care de fapt mereu mi le-am dorit.....
Odata cu trecerea timpului se creaza istorie...si intr-adevar aceasta e greu de sters cu buretele si face sa fie mai greu de luat orice decizie, dar cine suntem noi sa gandim cu capul cand e vorba de ceea ce simti...?ar trebui sa fim mai des incurajati sa facem ceea ce simtim...atunci am simtit sa iert si am facut asta in speranta ca pot...acum simt ca vreau sa fiu altcineva...si nu neparat din punct de vedere a personalitatii...ci a vietii !....Sunt cine vreau sa fiu si nu voi lasa pe nimeni sa imi spuna ce sa fac, cum sa ma comport si cum trebuie sa ma asez la masa !
Ne maturizam pe secunda ce trece...si nu numai fizic ci si psihic...si am ajuns la o varsta in care gandurile mele sunt diferite fata de atunci cand aveam 20 de ani, sunt mai puternica, am alte perspective, stiu cum sa imi controlez sentimentele si de ce sunt in stare sa fac cu viata mea....pot sa fac diferenta intre pustiu si singuratate, bucurie si fericire, viata care o am si viata care vreau sa o traiesc, prieteni si amici, iubire si obisnuinta, amintiri si durere......Si poate nu e vina lui, poate e a mea ca am trecut mai departe si nu mai are loc in viata mea nimic din trecut...sau poate sunt indecisa...sunt intr-un moment in care stiu ca ceva trebuie sa se schimbe dar nu stiu exact ce... !Poate nu sunt stapana pe sentimentele mele de aceea caut raspunsuri , si sunt sigura ca universul ma va indemna sa iau deciziile corecte....vine o perioada in care fiecare trebuie sa o ia pe drumul lui....numai ca trebuie sa ne dam seama cand trebuie sa ne despartim de ceea ce am crezut ca vom avea mereu....Simt ca viata vrea sa imi ofere mai multe , simt ca inca imi mai doresc sa am furnicaturi de emotie... sa rad de bucurie...sau sa fiu surprinsa de urmatoare clipe fara sa stiu ce va veni.... !Vreau sa ma simt bine, ca e aici sau in alta parte voi face tot posibilul sa se intample asta !
No comments:
Post a Comment