dependenta...

   

   Imi aduc aminte cand m-am hotarat sa spun adevarul despre viata....sa spun ce simt cand sunt trista, sa spun ce gandesc cand sufar ....sa va explic durerea si partea neagra a unui suflet...poate chiar al vostru... !

E o poveste ...de fapt aceasta povestea e ...viata....o viata pe care multi o traim dar putini o intelegem, cateodata ma gandesc cum traim intr-o lume care nu poate fi explicata, care e plina de intrebari fara raspunsuri.....
   Cand ma gandesc la fericire ma gandesc la un vis...cand ma gandesc la un vis ma gandesc la ceva ireal...desi toti credem ca fericirea exista suntem constienti ca poate nu o vom gasi niciodata.....dar mereu cautam.....iar cautarea ne oboseste si cadem in depresie....intr-o depresie din care reusim sa iesim sau ramanem ani intregi langa ea, asa cum am fost eu !  Un drogat mereu va spune ca se poate vindeca singur...cu totii stim ca nu va putea....un om puternic mereu va spune ca poate sa lupte singur...nu va putea....un suflet care iubeste si e ranit jura ca nu va mai fi niciodata atat de naiv...dar e imposibil.....mereu trebuie sa existe cineva sa te prinda cand cazi...sa te ridice cand tu singur nu poti.....eu inca astept acea persoana...si asta inseamna ca sunt dependenta....sangele meu nu cere atata nicotina cat cere iubire.....si sa fiu sincera organismul imi cere o tigara in fiecare ora , iar lipsa dragostei o simt in fiecare minut !

 Viata nu e numai in mainile noastre e si in mainile oamenilor din jur...ei au puterea sa ne ofere stabilitate, sanse....ca noi sa ne putem simti mai bine si sa adoram viata......in noi sta puterea sa facem alegerile, sa acordam sansele...sa luam decziile care ne fac fericiti....accepta ajutor chiar daca va fi urmat de consecinte...tot universul colaboreaza la viata ta...nu esti singur.... !

Viata e o curva...

Dar si asta poate fi minunata uneori! Sunt dezamagita si intr-un fel am inceput sa ma obisnuiesc cu tot ce sa intampla in jurul meu....sunt aproape de nepasare si traiesc intr-o lume pe care mi-am construit-o doar in imaginatia mea....sunt rece...si cateodata ma intreb de ce  ne acceptam viata asa cum e....am multa putere sa lupt dar cateodata parca nu am deloc... si nu pentru ca sufar, ci pentru ca ma gandesc ca nu merita nimic sa ma macin. Incerc sa dau totul din mine si sa fac lucrurile cum trebuie, dar nu stiu cum sa le fac.....si daca le las de la sine asta inseamna ca nu mai lupt......imi e greu sa mai cred in vise chiar daca ma mint ca o fac....si chiar daca in momentul asta visele sunt cele mai reale intamplari din viata mea ..
...E liniste, iar eu am energie in mine sa ma duc sa construiesc castele si sa numar stelele de pe cer......dar din pacate nu am materiale sa construiesc castelele si nu pot nici stelele sa le numar.....e inourat,intunecat si totul e sinistru, dar asta nu mai ma deranjeaza...nu mai plang...nu mai rad din inima.....nu mai sunt eu......mai am amintiri din ce am fost.....mai am o masca din ce am fost.......mai am un vis, doua din ce a ramas. Nu trebuie sa  intelegeti ce scriu,trebuie sa ma simtiti.
        Inchid ochii si totul se invarte in jurul meu.....nu pentru ca sunt ametita ci pentru ca planeta e rotunda.....si toate lucrurile ajung de unde au plecat......roata se intoarce mereu......cateodata facand lucruri bune, altadata se strica si nu se mai intoarce la timp..... nu sunt numai eu care trec prin ce va scriu sunt atatia, dar nu au curajul sa puna cuvintele pe hartie.....nu sunt speciala....sunt ca oricare dintre voi, un om de rand traind intr-o societate formata sa ne faca sa luptam pentru bani ca sa supravietuim, si sa acceptam orice firmitura care ne face sa zambim. Am fost jignita...am suferit....am plans.....am dus lipsa banilor si inca o duc......imi este dor....imi este rece.....sunt singura.....lupt ....astept.......si....iar astept....asa sunteti sau ati fost si voi.......si e fiecare dintre noi....te nasti....muncesti....si mori....astea sunt cele 3 lucruri de baza in viata.....unii poate mai au norocul sa zambeasca.....
...inveti mult din greseli si poate pe moment nu iti dai seama cat de puternica te fac.....toti avem un tel....fiecare despartire e dintr-un motiv...fiecare om care apare in viata ta e o sansa.....viata ne ofera multe dar ne ia si ce avem nevoie.....trebuie sa stii ce sa alegi si sa inveti cum sa pastrezi...noi ..eu ..sunt poate prea tanara si nu am invatat cum sa pastrez inca...dar cred ca asta e problema, inveti prea tarziu......viata ne da sansa sa le facem pe toate....dar noi realizam prea tarziu ce sa facem....nu mai imi pasa atat de mult....nimic nu mai conteaza......ce se intampla se intampla...si ce va fi va fi, este ceea ce este....eu nu pot schimba nimic...aici traim noi......
....Ne dam seama prea tarziu ca nu luptam pentru noi ci luptam pentru cei din jurul nostru.....si cand vrem sa avem curajul sa luptam pentru noi ranim lumea care ne inconjoara.....toti jucam teatru in viata asta pentru binele sau raul altora. Nu suntem sinceri...daca ne mintim pe noi insine de ce nu ne-ar minti si altii pe noi....cuvintele nu isi mai au rostul si faptele nici atat daca sunt doar un rol interpretat intr-un minut......nu mai stii in cine sa crezi si cine te va ajuta sa pasesti pe cealalta treapta...sau daca trebuie sa sari singura sa ajungi acolo.....exista in fiecare din viata noastra un om...o usa...care iti arata iesirea...nimeni nu iese cand trebuie, toti asteptam sa dam sanse ...sa speram....nu poti spera in miciuni...nici in lucruri care nu le va face nimeni pe acest pamant pentru ca nu avem capacitatea mintala sa le facem la momentul potrivit....

....Din punctul meu de vedere trebuie sa te tii pe picioarele tale si sa faci ce simti atata timp cat poti ...nimeni nu te opreste...sa fii tu.....sa ai o personalitate si sa te faci acceptata de lumea din jurul tau asa cum esti...nimeni nu te poate iubi daca nu stie intradevar cine esti......si poate nimeni nu va sti nicodata cine suntem!
Intr-o zi poate va fi altfel...si poate imi voi schimba parerea despre viata......si poate si tu.....poate toata singuratatea pe care o simtim acum se va transforma in zambete.....sau acest "  poate " e iarasi doar in imaginatia noastra.....si mi-am dat seama ca nu timpul, iubirea, fericirea...sunt atat de importante in viata.....ceea ce e mai important in viata e « rabdarea »...trebuie sa inveti sa astepti mereu......si sa fii multumit cu ceea ce ai pe moment.........toate la timplul lor....

depresie.....

Ca sa stim ce suntem in prezent trebuie sa stim ce am fost in trecut...voi posta unele randuri din ce am scris pana acum, si usor voi ajunge la ceea ce simt in prezent....cu totii iubim, suferim ,eu am simtit ca am facut-o mai mult ca altii....iar tot ce am scris poate e prea deprimant dar din pacate adevarat!
In vara anului 2007 am fost in Grecia, am vrut sa scap o perioada de tot ce se intampla …imi vine in minte imaginea marii….a valurilor care ma strigau inspre ele…pasii in nisip care se scufundau ca intr-o mlastina…dar rasuflarea lui,  privirea lui imi dadea speranta….nu mai ma gandeam la el ca la un iubit ,nici acum nu o fac ..el pentru mine e ca un zeu care mi-a furat inima si gandurile , ceva de neatins ,pentru mine nu mai exista persoana lui , ci doar sufletul , aura , viata, zambetul…..si aici am sa scriu niste ganduri de ale mele din momentul in care eram acolo pe plaja seara, singura departe de tot… :’’Apune soarele si imi vine in minte tot timpul pe care l-am petrecut in viata mea iubind…as putea spune ca tot ce imi aduc aminte din trecut este iubirea. Acest sentiment mi-a marcat copilaria, adolescenta…inca mai am de trait…sau poate nu ...dar pot sa spun ca in momentul acesta am indeplinit unul din motivele pentru care ne-a lasat Dumnezeu pe pamant…am iubit si am fost iubita…am suferit si am fost fericita...am cunoscut lumina si intunericul din sufletul unui om…din sufletul meu. Ne intrebam de ce iubim barbatii, cand ei nu merita sa fie iubiti…pentru ca niciodata nu am gasi acea mangaiere , acea privire, acele maini puternice, nicaieri in aceasta lume, dar merita sa ne sfasiem sufletul pt aceste sentimente ?Noi femeile am ajuns sa ne renegam iubirea tocmai din pricina suferintei…din cauza indiferentei si jocurilor barbatilor ce cred ca trebuie sa aiba alaturi o femeie doar pentru sex...… rareori pentru dragoste..Si aici vreau sa reamintesc niste vorbe spuse de un autor cunoscut :’facem dragoste cu mintea unei femei dar iubim cu mintea unui copil’; Totul e frumos pana in momentul cand corpul tau nu mai poate sa-i satisfaca nevoile atunci uita de tot si cauta in alta parte ce ai putut tu sa-i oferi odata…poate sunt prea dureroase si grele aceste cuvinte pe care le scriu dar suferinta mi-a ajuns pana la ultimul os al corpului meu…nu e o durere fizica, as putea spune psihica si sufleteasca, de care nu poti scapa cu nici un medicament…e ceva monoton….te vei elibera partial de o iubire numai atunci cand vei intalni alta noua !
....Sunt in fata marii si gandurile mele zboara departe…Oare daca as intra in mare, mi-ar spala valurile toata durerea? toata mizeria pe care o simt in suflet ? totul e tulbure,marea insasi e…imi e frica sa o iau intr-o directie gresita, imi e frica sa pasesc si sa nu ma  adancesc intr-o mlastina din care nu mai pot iesi…privesc in jur si nu vad pe nimeni sa ma salveze, doar cateva suflete care in momentul acesta le vad si pe ele ranite…ratacite...privesc in departare..totul e negru si intunecat…intr-un fel sau altul ma vad levitand asupra apei pana in acel intuneric care ma cheama spre el, dar creierul imi mai cere o sansa…iar inima imi cere sa o duc acolo unde isi poate exprima durerea …in noapte ,in intuneric..departe de lumina ….sunt intr-un moment in care viata nu imi ofera prea multe…am invatat sa traiesc cu neajunsuri, dar nu am invatat sa traiesc fara iubire, fara ca inima mea sa pulseze sange imbibat in dragoste. Imi e greu sa respir aerul curat ce ma inconjoara fara ca sa simt acea durere in piept pe care fiecare om o simte intr-o zi…numai ca acea durere e vie in corpul meu de foarte mult timp…parca ,daca ar fi dupa mine, un semn din nastere cu care voi trai cate zile voi mai fi pe pamant….stiu ca exist !!dar nu ma simt, nu ma vede nimeni, nu ma ajuta, nu ma ia de mana mangaindu-mi suav fata spunandu-mi ca totul va fi bine…Ma uit spre cer si astept un semn…dar nu stiu ce ??…poate un semn pentru a-mi arata ca exista cineva acolo sus care are grija de mine, care imi va da puterea sa reusesc…

inceput...

Astazi,m-am hotarat sa incep sa impartasesc gandurile mele tuturor celor ce vor sa le citeasca...Ce voi scrie in urmatoarele zile sunt sentimente sau situatii pe care cu totii le simtim dar nu avem puterea sa le descifram...sau peste care pur si simplul le trecem cu vederea.Asta am incercat de cand sunt mica,sa caut cuvinte pe care altii nu le gasesc,sa gasesc motive sentimentelor care fac parte deja din trecut!Poate singuratatea m-a facut ca asta sa fie singura mea cale de comunicare cu altii sau doar poate.. simplu motiv ca as vrea gandurile mele sa fie citite de oameni...Nu e o rusine sa aratam ceea ce simtim,ceea ce credem in anumite momente...putem fi deschisi si sinceri pentru a ne intelege unii pe altii si pentru a ne compara gandurile in speranta ca vom intelege mai bine ceea ce simtim!Nu trebuie sa ne ferim de libertatea pe care o avem pentru a ne exprima,nu trebuie sa  fim indiferenti in fata vorbelor altor persoane,cu totii trecem prin aceleasi situatii,sentimente...cu totii incercam sa intelegem aceleasi lucruri.....ce voi scrie va fi viata mea in fata voastra,sau,viata voastra in fata mea!